Coreea in romania

Incepand de saptamana asta, pe parcursul lunii august, va prezentam in serial fragmente din lucrarea de disertatie intitulata Serialul istoric sud-coreean: produs de succes al “Hallyu”. Impactul sau in Romania, pe care colega noastra Andreea Ioana Tudose a sustinut-o, in luna iunie, pentru masteratul “Cultura si politica in context european si international”, din cadrul Facultatii de Litere a Universitatii Bucuresti. Dupa cum o sugereaza si titlul, aceasta lucrare este foarte interesanta pentru iubitorii K-dramas, dar si ai culturii coreene in general. Lectura placuta! [KoreaFilm]

Argument

“Am descoperit intamplator, pe programul intai al televiziunii nationale, un serial sud-coreean: Giuvaierul palatului. Dupa numai cateva minute, mi s-a parut ca sunt invitat pe alta planeta: o planeta a discretiei, a rigorii, a bunului-gust si a farmecului inefabil. [...] La kilometri distanta de telenovele sau de seriale echivalente din «Lumea Noua» (vezi Dr. Quinn). Daca asa arata productia «populara» in televiziunea sud-coreeana, nu e de mirare ca productia de varf ajunge la performante formidabile ca aceea a celebrului Kim Ki-duk.” (Andrei Plesu)

Serialul istoric sud-coreean este, in prezent, unul dintre produsele audio-vizuale cele mai apreciate de publicul romanesc, parte integranta a unui amplu fenomen de televiziune, Hallyu, sau valul coreean. Contactul telespectatorilor cu un gen televizual inedit a fost initiat prin difuzarea in premiera nationala a serialului de epoca Giuvaierul palatului, pe canalul principal al televiziunii romane de stat, in 2009. TVR continua sa opteze pentru aceeasi categorie de productii, incurajat de audienta impresionanta pe care a acumulat-o de-a lungul difuzarii a nu mai putin de sapte seriale istorice coreene (in prezent ruleaza al optulea, iar postul privat National TV, influentat probabil de succesul inregistrat de TVR, a decis sa introduca in grila sa de programe, începand din 6 iunie a. c., un alt asemenea serial).

Lucrarea de fata isi propune sa analizeze, pe de o parte, fenomenul reprezentat de serialul istoric sud-coreean in Romania, serialul fiind inteles in calitate de produs media si de promotor al culturii coreene, si, pe de alta parte, impactul acestui gen al productiei de televiziune asupra publicului romanesc. (Pana la difuzarea serialelor coreene, serialele cu cel mai mare succes la publicul telespectator romanesc erau productii nord- si sud-americane, turcesti sau romaneşti – în special telenovele).

Am ales acest subiect nu doar pentru ca in ultimii doi ani am devenit pasionata de serialele istorice sud-coreene, ci si pentru ca, desi in Occident abunda studiile si cercetarile ce abordeaza fenomenul global Hallyu, in Romania si, in general, in tarile Europei de Est lipsesc astfel de lucrari. De asemenea, imi argumentez, prin strucura aleasa, opinia ca aceste seriale se distanteaza net de tot ce inseamna telenovela sau derivatele acestui gen atat de incetatenit la noi, chiar si in productiile destinate micului ecran pe care scenaristii si regizorii nostri le creeaza.



M-am apropiat de subiect dintr-o perspectiva analitica si critica, am recurs la surse de informare relevante si mi-am temperat accentele subiective, pentru a oferi un studiu bine argumentat, coerent si util pentru cei care doresc sa aprofundeze fenomenul Hallyu sau sa se familiarizeze cu fascinanta cultura coreeana.

Am structurat studiul in trei parti, menite sa evidentieze nasterea, evolutia si importul acestui gen televizual, precum si modul in care el a fost receptat in Romania, bazandu-ma foarte mult pe motivatia telespectatorilor de a viziona serialele coreene.

Astfel, in primul capitol (“Coreea de Sud: trecut si prezent. Scurt istoric. Experienta globalizarii culturale”) am urmarit o evolutie a Coreei de Sud de la constituirea sa pana in prezent. Nu am putut ignora contextul istoric, intrucat el este nu doar intrinsec legat de tematica abordata de serialele in cauza, ci si esential in ce priveste evolutia Coreei de Sud de la statutul de tara aflata sub dominatia coloniala a Japoniei la cel de mare putere economica. Infloritoarea si galopanta dezvoltare economica pe care statul a cunoscut-o incepand cu anii 1990, precum si alinierea la tendintele globalizatoare occidentale au favorizat aparitia unei culturi a consumului proprii (K-pop), precum si propagarea produselor culturii media coreene in lume (Hallyu).

Cel de-al doilea capitol (“Noul val coreean. K-drama si exportul ei in lume”) reprezinta o particularizare asupra fenomenului mediatic Hallyu, precum si o prezentare a contextului in care serialele istorice au aparut si au inceput sa fie exportate din tara de origine. De asemenea, capitolul urmareste delimitarea intre aceste seriale si cele trendy, de inspiratie soap opera.

Partea finala, “Factorii de succes ai dramelor istorice televizate: de ce fac audienta serialele istorice coreene in Romania?”, revine la premisa studiului, intarita prin intermediul unui studiu de caz realizat prin recursul la un accesibil instrument de cercetare sociologica, ghidul de interviu, care reflecta opiniile unor pasionati ai genului. Analiza datelor obtinute este precedata de o concisa trecere in revista a celor sapte seriale sud-coreene difuzate pana in prezent in Romania si urmata la final de expunerea rolului important pe care l-au avut membrii site-ului KoreaFilm in diseminarea elementelor de cultura si de civilizatie in tara noastra, pornind tocmai de la serialele istorice coreene. As vrea sa le multumesc, pe aceasta cale, pentru sprijinul acordat in documentarea pentru realizarea lucrarii mele finale.

Doresc ca prin aceasta lucrare sa accentuez marele merit pe care coreenii il au de a ramane simultan cosmopoliti, dar si centrati pe propriile valori, pe care indraznesc sa nu le instraineze, intr-o lume dominata de produsele culturale ale Occidentului, ba mai mult, sa le si faca vizibile printr-o promovare intensa a serialelor de epoca.





Capitolul 2: Noul val coreean. K-drama si exportul ei in lume

1. Drumul catre o noua identitate culturala: Hallyu sau “valul coreean”. Origini, evolutie, continuitate

Hallyu sau valul coreean este denumirea generica a exportului de produse traditionale si ale culturii de consum din Coreea de Sud atat la nivel regional, cat si international, conceputa initial de Ministerul Culturii si Turismului din Coreea ca titlu pentru un album de muzica populara coreeana ce trebuia promovat in strainatate la finele anilor ’90 si care continea, pe langa melodiile originale cantate in coreeana, alte trei versiuni adaptate (in engleza, japoneza si chineza). Formula a fost consacrata la inceputul deceniului urmator de presa chineza, pe fundalul succesului rasunator pe care productiile televizate coreene au inceput sa il cunoasca pentru prima data in China si Taiwan.

Hallyu reuneste o serie de forme de manifestare a noii culturi media, cum ar fi muzica pop, serialele de televiziune, filmele artistice si de animatie, jocurile computerizate si moda, insa cele care se impun si care au un impact vizibil pe piata internationala pot fi considerate serialele TV (K-dramas) si muzica pop (K-pop). Valul coreean a debutat ca fenomen national, ajungand apoi sa transgreseze limitele spatiului sud-est-asiatic pentru a se sincroniza cu celelalte curente similare din zona – precum bine-cunoscutul J-pop (muzica pop japoneza) – si pentru a intari bazele acelei “asiaticitati” interpretate ca alternativa la hegemonia culturala a Statelor Unite. Hallyu constituie expresia cea mai evidenta a dorintei de afirmare proprii unei culturi subjugate vreme de secole si careia i-a fost refuzat dreptul de a-si face cunoscute spiritul intangibil si forta creatoare de necontestat. Este admirabila observatia facuta in acest sens de istoricul si criticul de arta coreean You Hong-june, in lucrarea The Origin and Future of “Hallyu”: “Valul coreean reprezinta un fenomen care in sfarsit replaseaza Coreea de pe vechea pozitie de importatoare de cultura la cea de exportatoare de cultura.”

Pornind de la toate aceste consideratii, putem analiza Hallyu dintr-o dubla perspectiva determinista: pe de-o parte, el constituie o reactie la universalizarea produselor culturale ale valului occidental, in speta american, iar pe de alta parte, reprezinta o replica noua, foarte atent construita, la succesul inregistrat de raspandirea J-pop in lumea asiatica, dar si in Vest. Consolidarea unui puternic imperiu mediatic mondial, ca marca a globalizarii culturale, a avut drept consecinta convertirea culturii intr-un produs destinat schimburilor comerciale, iar Hallyu este, in esenta, mecanismul cel mai actual al “comercializarii” culturii media in Asia de Sud-Est. Este binevenita afirmatia facuta de vice-presedintele retelelor MTV Asia, Jessica Kam, cu privire la acest aspect: “Coreea este noul epicentru al culturii pop din Asia.”

Initiativa dezvoltarii si a promovarii unei industrii media regionale in spatiul asiatic a apartinut, dupa cum stim, Japoniei, la inceputul anilor ´90, cu a sa febra manga si anime, care in prezent si-a mai pierdut din intensitatea initiala. Stafeta a fost preluata, catre sfarsitul decadei respective, de Coreea de Sud si ale sale K-dramas, care au devenit esenta Hallyu. In raport cu J-pop, valul coreean este un fenomen relativ recent, cristalizat in mod oficial la inceputul anilor 2000, o data cu difuzarea productiilor televizate Winter Sonata (2002) si Dae Jang Geum (Giuvaierul palatului, 2003), receptate cu foarte mult entuziasm de publicul japonez. Primele seriale sud-coreene, datand din prima jumatate a anilor ’90, au fost create prin imitarea modelului japonez. Inspirati de reteta succesului inregistrat de productia de seriale (J-dramas) si anime-uri japoneze, producatorii serialelor de televiziune coreene au inceput sa mizeze foarte mult pe calitatea imaginii, sunetului, decorurilor si a costumelor, insa nu s-au limitat doar la a copia modelul luat ca reper, ci au creat intr-o maniera originala, optand pentru o cu totul alta viziune in ce priveste abordarea tematica – mai apropiata de realitatile istorice pe care poporul coreean le-a trait pana in perioada actuala, altfel spus, un realism dur si incitant, asupra caruia vom reveni in randurile ce urmeaza acestui subcapitol –, nemaivorbind de caracterul de artefact pe care aceste productii il dobandesc datorita modului exemplar in care sunt concepute.



Popularitatea serialelor si a filmelor de animatie japoneze a fost inlocuita treptat de cea a K-dramas, care au detronat in mod simbolic suprematia candva de neegalat a culturii japoneze. In opinia mea, valul coreean este, cel putin la nivel regional, o replica bine articulata, care submineaza din forta valului de cultura populara japoneza, si o forma subtila de eliberare de sub dominatia coloniala, fata de care coreenii pastreaza inca resentimente mocnite. Proliferarea produselor K-pop, alaturi de receptarea ei pozitiva in Japonia, a creat aparenta constituirii unui cadru favorabil reconcilierii si refularii vechilor raporturi conflictuale dintre cele doua state. La o privire mai atenta, putem observa existenta unor pronuntate valente nationaliste, care fac din cultura populara coreeana expresia veritabila a unui mod de viata caracteristic unui grup identitar de sine statator, bine definit si dornic sa se afirme in afara granitelor sale.

Fenomen eterogen si complex, valul coreean nu se reduce insa la dimensiunea nationala, ci inglobeaza o serie de alte implicatii, sociale, economice, culturale si politice, dupa cum bine remarca Keehyeung Lee, membru al Institutului de Cercetare in Comunicare de la Universitatea din Illinois, care definea Hallyu astfel: “O formatiune deosebit de complexa si eterogena, care este alcatuita din practici culturale reale, imaginate si hibride, o gama variata de experiente traite si o serie de discursuri de impact, existente la nivelurile national, transregional si transnational” (studiul Mapping Out the Cultural Politics of the “Korean Wave” in Contemporary South Korea).

Hallyu constituie in prezent o tema de dezbatere foarte pregnanta in viata culturala a statului, si aceasta din cauza accentului foarte mare pus pe latura mercantila a fenomenului in mass-media. Valul coreean este, in sine, un mod de viata inedit, catalizator al unor noi forme de orgoliu national stimulate de o revalorificare adaptata a traditiilor si culturii coreene, insa pune reale probleme cu privire la delimitarea dintre autentic si comercial, dintre “neo-ermitism” si imperialism cultural, dintre high culture si low culture. In ciuda faptului ca foarte multi autori, precum You Hong-june, infrma caracterul de construct premeditat al Hallyu, nu pot fi trecute cu vederea beneficiile de natura financiara de care statul s-a bucurat in special datorita intensei promovari a serialelor de televiziune cu tematica istorica. In viziunea mea, Hallyu inseamna, in mare parte, o vadita strategie de marketing, care a dat nastere unei industrii de export cultural infloritoare si care a transformat serialele coreene de epoca intr-un brand de tara. Promovarea specificului culinar, a vestimentatiei, a unor pasaje istorice si personaje remarcabile au devenit parti componente ale unei miscari de impact, care au conferit vizibilitate culturii coreene inclusiv in Occident, unde nu era foarte clara delimitarea intre cele trei popoare aflate intr-un spatiu de proximitate culturala ce a favorizat o intrepatrundere a obiceiurilor intre acestea.

O mostra concludenta a confirmarii acestei vizibilitati a spatiului coreean consta in cresterea numarului de turisti animati de frumusetea peisajelor naturale surpinse in serialele de televiziune si in filmele artistice. Studiile arata ca numarul de turisti straini dornici sa viziteze statul se afla in continua crestere incepand din 2004, cand s-a inregistrat un numar de 647.000 de vizitatori manati de euforia noului val coreean. Veniturile acumulate in urma difuzarii serialelor, precum si cele din turism au dus la o crestere a PIB-ului Coreei de Sud cu 0,2% in 2004 si au transformat K-drama intr-o forma inedita si indirecta de publicitate. (Va urma)

Sursa Koreafilm

Multumesc pentru informatii.

Nu am citit tot,dar voi citi.E interesant.

multumim mult pentru info